Sunt produsele non-comedogenice soluția?

Întregul concept “non acnegenic” a fost lansat în urma unui studiu publicat în 1979 în British Journal of Dermatology. Studiul a examinat potențialul a diferite ingrediente (unt de cacao și shea, lanolină și ceruri) de a bloca porii și a duce la formarea comedoanelor, de unde și termenul comedogenic.

Testul constă în 100% concentrații pure ale ingredientelor, aplicate în 5 straturi per utilizare, pentru o perioadă de 2 săptămâni, fără a curăța pielea în acest timp. Ar trebui să fie evident că maniera în care erau conduse aceste teste nu este deloc similară cu modul în care folosim produsele de îngrijire.

În primul rând, cine nu și-ar spăla tenul cu săptămânile? În al doilea rând, sunt foarte puține ingrediente care să fie în proporție de 100% într-un produs. Ce determină cu adevărat dacă un ingredient prezent în produsul de îngrijire sau machiaj are potențial de obstrucționare a porilor este procentul acestuia în formulă.

O cantitate mică dintr-un ingredient, chiar și ulei mineral, în crema hidratantă, blush, fond de ten sau corector nu va declanșa sau exacerba o reacție acneică. În plus, cercetătorul care este creditat pentru dezvoltarea conceptului de comedogenicitate, Albert Kligman, a spus în studiul său din 1972 “Acne Cosmetica”:

“Nu este necesar să excludem constituenți care ar putea fi comedogenici în forma pură. Concentrația acestor substanțe este extrem de importantă. Să excluzi ingrediente ca lanolina, hidrocarboni ai petroleumului, acizi grași și uleiuri vegetale din cosmetice ar fi un gest irațional. Ceea ce este important în final este comedogenicitatea produsului final.”

Precum pentru majoritatea ideilor de frumusețe din 1970, este timpul să renunți la întregul concept de “non comedogenic”. Pur și simplu nu este de ajutor și în plus câți dintre noi nu am cumpărat produse pe care se specifica că nu produc pustule, iar în final ne-au creat pustule?